bodegaru
218 poze   28166 vizite

paznicul casei

Aspect general.Talia cainelui Ciobanesc German intrece putin talia mijlocie.Inaltimea medie la greban, masurata cu bastonul gradat, este cam de 60 de cm.



Talia optima a rasei Ciobanesc German, ca rasa utilitara, de serviciu, este de 60-65 cm la masculi si 55-60 cm la femele; orice deviere de la aceste dimensiuni ii scade valoarea ca utilitate si de reproductie.Corpul cainelui Ciobanesc german este usor alungit, viguros si puternic.Osatura este uscativa dar solida.Raportul dintre inaltime si lungimea corpului, aplmburile si angulatia membrelor sunt proportionate intre ele in asa fel incat sa asigure realizarea unui trap sustinut, care castiga mult teren.

Blana ii asigura o protectie totala impotriva intemperiilor.Se urmareste realizarea unui exterior placut, fara insa a periclita valoarea utilitara a cainelui.Un ciobanesc german care corespunde semnalmentelor rasei trebuie sa dea spectatorului impresia unui caine de forta ancestrala, inteligent si sprinten, bine echilibrat, care in nici o parte a corpului sa nu fie nici prea dezvoltat dar nici ramas in urma.Miscarile si insusirile sale sa demonstreze faptul ca intruchipeaza un psihic sanatos intr-un corp sanatos.

Angulatia membrelor si mersul

Cainele ciobanesc german este un trapas.


Ca urmare miscarea sa consta din mutarea simultana a membrelor situate in diagonala.Din aceasta cauza membrele sale sunt, astfel constituite, adica angulate, ca fara o deplasare notabila a spinarii, membrul posterior sa poata fi propulsat pana la mijlocul corpului si, totodata mebrul anterior sa paseasca inainte pe o distanta egala.Din raportul corect dintre lungime si inaltimea corpului, impreuna cu lungimea potrivita a membrelor, rezulta un mers intins, spornic, care decurge lin si asigura o deplasare fara oboseala.

Natura si caracter

Nervi tari, atentie, nepartinire, vigilenta, fidelitate, incoruptibilitate; de asemenea curajul, combativitatea si agresivitatea cu strainii sunt insusirile cele mai apreciate ale acestei rase atat de populare in intreaga lume.Aceste insusiri fac din el, in mod special, un caine utilitar, in general, mai ales pentru aparare si insotire, pentru paza si apararea turmelor.

Capul este proportionat.In ansamblu este uscativ, intre urechi este potrivit de lat.Fruntea, privita din fata sau lateral, este foarte putin boltita, cu un sant abia perceptibil sau chiar absent.Obrajii sunt usor rotunjiti pe laturi, fara a fi insa proeminenti.Craniul vazut de sus, se ingusteaza treptat si uniform de la urechi la varful nasului; pelaturi coboara oblic si trece prin stopul, putin aparent, in botul lung si uscativ, care , privit de sus, coboara subtiindu-se treptat.Botul este puternic, buzele sunt intinse, uscative si bine inchise.Dantura este foarte puternica, incisivii se inchid in foarfeca.Urechile sunt de marime mijlocie, largi la baza, cu insertie inalta, ascutite si erecte, indreptate inainte.Urechile rasfrante inainte sunt nedorite.Urechile cupate si pendente nu sunt admise.Puii si tineretul pana la 4-6 luni poarta urechile atarnate.Ochii sunt de marime mijlocie, migdalati, putin oblici, de culoare cat mai inchisa, privirea vioaie si inteligenta.

Gatul este viguros, musculos, de lungime mijlocie, fara salba, tinut mereu in stare de atentie.

Trunchiul. Totacele este adanc dar nu prea lat.Coastele nu sunt plate dar nici prea bombate.Abdomenul este usor ridicat.Spatele este drept si foarte dezvoltat, inclusiv flancurile, nefiind prea lung de la greaban la crupa dar intrecand inaltimea la greaban.Cainii cvadratici, cu picioare inalte, vor fi respinsi.Bazinul este lat si viguros, crupa este lunga si piezisa.

Coada este stufoasa, ajungand cel putin pana la jaret.Nu se admite ca aceasta rasa sa aiba la maturitate coada incarligata si nici deviata in lateral.In repaos coada este purtata arcuita usor, in stare de alerta si miscare este ridicata putin si usor incovoiata dar fara sa depaseasca nivelul orizontalului.Coada sa nu fie purtaa pe spate, nici intinsa si nici incovoiata.Coada scurta nu este admisa.

Membrele anterioare.Omoplatul este lung, plasat oblic si strans de corp.Se articuleaza cu bratul sub un unghi de 90 de grade.Si acesta, ca si umarul, trebuie sa aiba muschi vigurosi.Antebratul, privit din orice pozitie, este drept.Chisita este solida si nu prea povarnita (unghiul format cu axa antebratului sa nu fie prea mic: sub 15 grade Celsius).Coatele nu sunt departate dar nici prea strans lipite de corp.

Membrele posterioare.Crupa este larga, musculoasa, pulpa suficient de lunga; privita lateral, se incheie oblic cu gamba.Ea trebuie, de asemenea, sa fie suficient de lunga.Jaretul si metatarsul sunt viguroase si solide.

Labele sunt scurte si rotunjite, stranse si arcuite.Pernitele talpilor sunt tari.Gherale sunt scurte si tari, de culoare inchisa.Gherale de lup, adica pintenii care apar la membrele posterioare se vor indeparta inca din primele luni de viata.

Culoarea poate fi neagra, gri-fier, cenusiu unicolor; aceste culori pot prezenta marcaje uniform brune, galbene, cenusii; sau numai spatele negru, cu marcajele corespunzatoare de culoare deschisa.O coloratie asemanatoare, zisa "salbatica" este culoarea originala a cainelui ancestral.O mica pata alba pe piept este permisa.Subparul este intotdeauna colorat, mai deschis, inafara de cainii complet negri.Culoarea definitiva a puilor se poate stabili numai dupa aparitia parului tector. Caini Pisici Pasari Pesti Reptile Animale mici Nevertebrate Cai Alte animale Latifa.ro Index Inregistrare Autentificare Nu esti autentificat. Inscrie-te sau autentifica-te.


Cunoscut, de asemenea, si ca Alsacian, Ciobanescu german a fost in mod consecvent una dintre cele 10 rase favorite in Statele Unite, fiind membra a grupei ciobanestilor. In ciuda asemanarii cu lupul salbatic, Ciobanescul german este un companion loial, credincios si devotat si cu un antrenament adecvat, poate efectua aproape orice sarcina.
Istoricul si originea
Inainte de sfarsitul anilor 1800, cainii care pastoreau oile au fost imperecheati la intamplare, si numai cei mai iscusiti au fost selectati. Odata cu apropierea secolului al XX-lea, un program de selectie strict a fost intiat in Germania pentru a transforma ciobanestii imperecheati la intamplare intr-un caine ciobanesc mult mai armonios, cu caracter multilateral si inteligent. Nou formata rasa de Ciobanesc german a progresat si si-a castigat popularitatea pana la inceputul anilor 1900. Cand primul razboi mondial a izbucnit in 1914, toate lucrurile nemtesti au devenit prohibite; chiar si cursurile de limba germana au fost scoase din programa scolilor. Soarta Ciobanescului german era incerta. In ideea de a salva rasa, American Kennel Club, care inregistrase rasa inca din 1912, schimba temporar numele rasei in Ciobanesc. Dupa terminarea razboiului, totusi, numele original al rasei a fost restabilit. In Marea Britanie, numele rasei a fost schimbat in Alsacian, desi numele de Ciobanesc german a fost in cele din urma restabilit in 1979.

In anii 1950 si 1960, americanii au devenit interesati de cainii Ciobanesti germani, astfel ca un numar mare de exemplare au fost importate.

Peste ani, Ciobanestii germani au devenit utili ca si caini-ghizi pentru orbi, surzi si persoanele cu alte handicapuri datorita inteligentei, caracterului echilibrat, capacitatii de a fi usor de educat si dresat, precum si datorita calitatii de a se intelege cu oamenii. Serviciile militare si politienesti au angajat exemplare de Ciobanesc german pentru calitatea sa de a diferentia mirosurile. Erau utilizati in luarea urmei crimilalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru a descoperi si salva persoanele aflate sub daramaturile provocate de cutremure sau alte dezastre.

Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul german este un caine de talie medie sau mare, prezentand urechi ascutite si ridicate, un corp alungit si o blana rezistenta la intemperii. Blana este dubla fiind formata dintr-un par exterior des si compact si un puf profund mai fin conferindu-i Ciobanescului german posibilitatea de a rezista climatelor extreme. Cele mai populare varietati sunt negru cu cafeniu sau un amestec al acestora cu o coama inchisa inchisa la culoare sau neagra. Ciobanestii de culoare alba nu sunt acceptati in expozitiile canine, dar au devenit animale de companie populare.
Inaltimea la greaban este de 60-65 cm la mascul si de 55-60 cm la femela. Greutatea corporala optima este intre 35-40 kg.

Personalitatea
Ciobanescul german este foarte inteligent, usor de dresat, puternic si elegant. Desi este stiut ca nu sunt caini peste masura de afectuosi, ciobanestii sunt loiali si credinciosi. Rasa este recunoscuta ca si caine politist, fiind adesea utilizat in misiunile de cautare si salvare. Ciobanescul german este, de asemenea, un caine de companie popular, un membru al familiei, un caine de paza si insotitor pentru persoanele cu diferite handicapuri.Caini Ciobanesc German

Despre Ciobănescul german, cea mai răspândită şi mai populară rasă de pe glob, s-au scris nenumărate cărţi şi articole. A condensa istoria rasei într-un singur articol este o misiune dificilă şi ingrată. Inevitabil, trebuie omise, din lipsă de spaţiu, contribuţiile multor crescători pasionaţi, care au contribuit la evoluţia ciobănescului german. Privită sub aspect temporal, istoria formării rasei se întinde pe durata unui secol şi este foarte bogată în evenimente. Anul 1899, ultimul din secolul al XIX-lea, este considerat a fi primul din istoria rasei.

FORMAREA RASEI (1899 – 1936)

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au slujit de câini pentru a-şi uşura munca. La vânătoare, la paza turmelor de oi şi a cirezilor de vite, reuşita depindea de capacitatea de lucru a câinilor, de abilităţile lor. Alte misiuni cum ar fi: paza gospodăriei şi a persoanei, tractarea caretelor de marfă, etc. erau de asemenea încredinţate câinilor. Treptat, omul a selecţionat rase de câini potrivit nevoilor sale, pentru a obţine rezultate maxime.
O categorie aparte, a câinilor specializaţi, o constituie câinii ciobăneşti. În rândul lor, chinologii identifică tipul de ciobănesc continental european, din care provin o serie de rase, cum ar fi: ciobănescul belgian, ciobănescul german, beauceronul, etc. Până spre finele secolului al XIX –lea, în expoziţiile chinologice, aceste rase concurau împreună, fără vreo distincţie, înscrise la categoria ciobănesc continental european. În deceniul opt al secolului al XIX-lea , exemplul Angliei, care îşi standardizase o serie de rase naţionale, începe să fie urmat şi pe continent. Belgia, Franţa, Olanda, Germania încep să acorde o mai mare atenţie raselor endemice, pentru ca printr-o selecţie riguroasă să-şi poată standardiza şi omologa rasele naţionale.

Chinologii germani se lansează într-o aprigă dispută referitor la standardizarea şi selecţia ciobănescului naţional. Richard Strebel, un reputat chinolog german, propune preluarea modelului de standardizare utilizat de englezi pentru rasa Collie. În viziunea sa Ciobănescul german trebuia să aibă 3 varietăţi: cu păr scurt, cu păr lung şi cu păr aspru. Ludwig Beckman din Düsseldorf propunea trei rase distincte în funcţie de textura robei. Părerile erau multe şi controversele păreau fără sfârşit. Cel care avea să tranşeze definitiv problema a fost ofiţerul de cavalerie Max von Stephanitz, considerat părintele rasei Ciobănesc German. În urma mariajului său cu o actriţă, act considerat indezirabil de morala cazonă a vremii, Max von Stephanitz a fost constrâns să părăsească armata. Fără regrete, el s-a transformat în fermier, ocazie cu care a constatat că ciobăneştii din zonă fac faţă cu greu pretenţiilor sale. Aşa s-a născut ideea de a crea o rasă mai adaptabilă, rezistentă la efort, cu apetit pentru lucru, inteligentă şi devotată stăpânului. Fiind la curent cu disputele chinologice ale vremii, Stephanitz a decis să aleagă o altă cale pentru crearea ciobănescului naţional. El şi-a dat seama rapid că soluţia practică a problemei (dat fiind materialul biologic pe care îl avea la dispoziţie) era crearea unei rase universale, capabilă să lucreze în orice condiţii de relief şi de climă din Germania, cu maxim de randament. Acest câine universal, conceput de Max von Stephanitz, era un ciobănesc cu păr semilung, robust şi puternic.

În 3 aprilie 1899, Max von Stephanitz participă la o expoziţie chinologică organizată în Karlsruhe, în vestul Germaniei. Cu acest prilej, a văzut un ciobănesc foarte apropiat de imaginea pe care şi-o făcuse despre viitoarea rasă. Era vorba despre Hektor Linksrhein, pe care l-a cumpărat pe loc. Acesta va constitui baza de plecare în formarea noii rase. Imediat Max von Stephanitz pune bazele Clubului de Ciobănesc German (Schäferhunde Verein), al cărui preşedinte va rămâne până la moartea sa, în 1936. Tot atunci deschide şi cartea de origine a rasei. Hektor Linksrhein, rebotezat Horand von Grafrath, a fost primul înregistrat în documentele Clubului. Alături de Max von Stephanitz s-a format un nucleu de experţi; pasionaţi de formarea unei rase de câini utilitari, reprezentativă pentru Gemania. Misiunea nu a fost uşoară, dar fostul ofiţer Max von Stephanitz a condus Clubul cu o mână de fier, impunându-şi propria viziune asupra ţintei finale.

Tot atunci s-a decis organizarea show- ului anual Sieger, la care se desemna cel mai frumos mascul şi cea mai frumoasă femelă a anului respectiv. Cu toate acestea, lupta pentru a atinge obiectivul dorit nu a fost uşoară, nici pentru club, nici pentru crescători. Von Stephanitz a ales ca punct de plecare în construirea noului tip de câine, ciobăneştii din Würtemberg şi din Thuringia. În timp ce în Würtemberg erau preferaţi câinii de talie mare, puternici şi bine formaţi pentru muncă, în Germania centrală exemplarele erau de talie mai mică. Decizia clubului a fost ca de la încrucişarea celor 2 tipuri să se pornească în fondarea noii rase.
La acea vreme, rezultatul încrucişărilor a fost un câine de culoare lupie, mai asemănător cu Canis Lupus decât cu Ciobănescul german de astăzi. Din împerecherea lui Horand von Grafrath cu diverse femele din canisa Krone a rezultat o adevărată linie Horand, care ulterior a alimentat ani în şir Sieger –ul cu învingători.

Din împerecherea lui Horand von Grafrath cu femela Mores Plieningen a rezultat Hektor von Schwaben, un reproducător cu mare influenţă asupra evoluţiei ulterioare a rasei. Cu un aspect nobil, de talie medie, având corpul alungit şi un trap elegant, Hektor von Schwaben a câştigat Sieger-ul în anul 1901. Roland von Park, fiul lui Hektor, a câştigat Sieger-ul din 1903. Un alt urmaş al lui Hektor von Schwaben a fost Beowulf, înregistrat cu numărul 10 în cartea de origine a clubului. Cel mai bun urmaş al lui Beowulf a fost Heinz von Starkenburg, al cărui fiu, Roland von Starkenburg, a câştigat Sieger-ul în 1906 şi 1907. Rezultat al unei strânse consangvinizări, Roland a fost cel mai frumos exemplar al acelor timpuri, însă caracterul său lăsa mult de dorit.

Unul dintre urmaşii săi, Erich von Grafenwerth a câştigat Sieger-ul din 1920, dar din păcate a moştenit defectele de caracter ale străbunicului său.Cel mai bun urmaş al lui Erich a fost Klodo vom Boxberg, câştigător alSieger-ului din 1925. Dacă precedentele titluri fuseseră câştigate de exemplare de talie mare, de această dată, spre uimirea spectatorilor, Stephanitz a ales ca şi câştigător un exemplar de talie medie, dând astfel semnalul pentru orientarea viitoare. El a sesizat pericolul tentaţiei de a creşte exemplare tot mai masive, dar mai puţin agile. Un an mai târziu, Klodo vom Boxberg a fost vândut în Statele Unite, unde a stat la baza liniilor nord-americane de ciobănesc german.
În acelaşi timp, crescătorii au încercat să elimine defectele temperamentale, transmise pe linie paternă. În acest scop, Stephanitz şi-a modificat programul de selecţie, recurgând la aşa numitul outcrossing. Outcrossingul, sau împerecherea unor exemplare neînrudite are riscurile sale. De aceea, numărul indivizilor introduşi în programul de selecţie a fost strict limitat şi controlat. Fără excepţie, nou-veniţii trebuiau să fie perfect sănătoşi, rezistenţi la efort şi cu un temperament foarte bun. Această infuzie de sânge proaspăt a avut un rol hotărâtor în evoluţia de mai târziu a rasei.

Obţinând aspectul general şi temperamentul dorit, Clubul de Ciobănesc German a trecut la stabilirea unor severe criterii de selecţie, eliminând de la reproducere exemplarele cu anumite defecte tolerate până atunci, cum ar fi: urechile căzute sau prietenoase, ori coada în formă de cârlig sau încovrigată. Până în 1936, Max von Stephanitz a condus Clubul de Ciobănesc German cu o mână forte, excluzând crescătorii care făceau rabat de la principiile statuate de club. Activitatea sa ca arbitru, crescător şi preşedinte al Clubului de Ciobănesc German a imprimat un asemenea impuls muncii de selecţie, încât rasa a devenit repede extrem de populară în lume, datorită calităţilor sale.





PERIOADA POSTBELICĂ

În cel de-al doilea război mondial, numeroşi ciobăneşti germani au executat misiuni pe front, atât pentru tabăra germană, cât si pentru cea aliată. Mare parte dintre ei au căzut la datorie. Efectivul european a scăzut drastic şi datorită crizei economice de după război. În multe ţări resentimentele faţă de Germania Nazistă s-au răsfrânt şi asupra rasei ciobănesc german. Pentru a disocia rasa de ţara sa de origine, au apărut denumirile: Ciobănesc Alsacian, Câine Lup sau Lup Alsacian, care au rămas în vorbirea curentă timp de decenii.
Începând cu anii ’50 în Germania de Vest se reiau eforturile pentru redresarea rasei. În special canisele Wienerau şi Arminius au avut un impact deosebit asupra aspectului actual al ciobănescului german. Reproducători de marcă ai perioadei postbelice au fost Quanto Wienerau, Canto Wienerau, Mutz von Pelztierfarm şi Marko von Cellerland. Quanto Wienerau a avut ca urmaşi notorii pe Dick Adeloga , Lasso de Val Sole şi Uran von Wildsteigerland. Canto Wienerau l-a avut drept urmaş pe celebrul Canto Arminius, un reproducător de marcă.
Anii ’70 au marcat separarea liniilor de expoziţie de cele de lucru, separare perpetuată până astăzi. Tot atunci coloritul negru-roşcat a început să se impună tot mai mult, devenind predominant şi dezirabil în expoziţiile de frumuseţe.
Schäferhunde Verein a continuat să îmbunătăţească standardul rasei şi a sporit rigoarea regulamentului de selecţie. Chiar dacă nu s-a renunţat la motto-ul lui Max von Stephanitz : „Utilitate şi Inteligenţă”, realitatea ultimilor ani pare să sugereze o altă ordine a priorităţilor, după modelul: „Sănătate, Frumuseţe, Inteligenţă şi Utilitate”,

ZIDUL BERLINULUI ŞI CIOBĂNESCUL DE EST

Divizarea Germaniei în două state, după cel de-al doilea război mondial, şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei ciobănescului german. Zidul Berlinului, ca simbol al izolării estului de vest, poate simboliza în egală măsură separarea crescătorilor din Germania Democrată de ideile Clubului de Ciobănesc German din fosta R.F.G. În cele două Germanii s-a mers, prin urmare, pe drumuri diferite.
Până în anii ’70 crescătoriile de ciobănesc german din R.D.G. lucrau aproape în exclusivitate pentru şi sub supravegherea forţelor de ordine. Întreg lagărul socialist apela la aceste pepiniere, care furnizau ciobăneşti germani pentru armate şi miliţii. Selecţia era făcută exclusiv pentru acest gen de misiuni. Aşa s-a ajuns ca ciobănescul german de est să difere radical de cel promovat în occident. Armata şi miliţia din România aveau în dotare, înainte de 1989, astfel de câini importaţi din R.D.G. Era aşa-numitul câine-lup sau ciobănescul german de linie veche (eufemistic spus). Diferenţele cele mai notabile faţă de standardul actual al ciobănescului german rezidă în talia acestor câini (de obicei peste limita maximă permisă de standard), spatele drept, crupa dreaptă sau cel mult teşită. Deşi aceste diferenţe sunt uşor vizibile, în România relativ puţini sunt cei care pot deosebi un ciobănesc german standard, de urmaşii ciobăneştilor proveniţi din pepiniera de la Sibiu. Iată de ce, paradoxal, ciobănescul german este rasa cea mai bine reprezentată în România, dar şi cea mai confuz percepută.



DE LA CÂINE CIOBĂNESC LA CÂINE UTILITAR

Încă de la începutul secolului trecut, Max von Stephanitz a sesizat faptul că sfera de utilizare a ciobănescului german trebuie lărgită. Modificările rapide care aveau loc în economie şi, mai cu seamă, în zootehnie, reduceau drastic şansele de utilizare a lui ca şi câine ciobănesc. Aşa încât a început demersurile pe lângă guvernul Germaniei, pentru ca rasa să fie acceptată în serviciul poliţiei şi al armatei. La început s-a izbit de refuzuri sistematice, dar nu a abandonat cursa. În 1909, câteva exemplare au fost integrate în serviciul poliţiei. Apoi şi armata a urmat acest exemplu.

Consacrarea definitivă a venit în timpul primului război mondial. Utilizaţi pe post de curieri, în serviciul sanitar sau pentru pază şi patrulare, ciobăneştii germani s-au remarcat prin curajul şi inteligenţa cu care şi-au îndeplinit misiunile. Combatanţii din ambele tabere au văzut cu ochii lor cum lucrau aceşti căini în condiţii de front, iar povestirile lor au contribuit la creşterea explozivă a popularităţii rasei. Serviciile de poliţie şi armată din numeroase ţări au achiziţionat ciobăneşti germani, care după terminarea stagiului operativ se transformau cu uşurinţă în excelenţi câini de familie. Pentru a spori calităţile de câine utilitar ale ciobănescului german, Max von Stephanitz a elaborat primul regulament al competiţiilor Schutzhund (Câine de protecţie), structurat pe 3 secţiuni: obedienţă, urmă şi protecţie. Pentru a fi acceptaţi ca reproducători, ciobăneştii germani erau obligaţi să promoveze cel puţin primul nivel al acestei competiţii.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Ciobănescul german a fost şi primul câine utilizat ca însoţitor pentru nevăzători. Este sugestiv şi faptul că, singura rasă, alta decât ciobănescul belgian, care a reuşit să urce pe podium la competiţia Ring Belgian a fost ciobănescul german. Cu timpul, ciobănescul german a fost utilizat la şi la alte misiuni: salvare urbană şi montană, însoţire persoane cu handicap, zooterapie şi altele.
În unele ţări se mai organizează competiţii de „Herding” pentru ciobănescul german care demonstrează că acesta nu şi-a pierdut calităţile native de câine ciobănesc. Toate aceste sunt doar câteva dintre motivele pentru care ciobănescului german i s-a conferit titlul de „Regele câinilor utilitari”.Caini Ciobanesc German


Dentitie Ciobanesc German


Referitor la dintii cainilor s-au scris destule. Insa crescatorii si posesorii de caini deseori pun intrebari elementare, raspunsul la care acestia probabil ca nu-l gasesc in literature de specialitate.

Sfaturile ce urmeaza au drept scop raspunsul la unele intrebari si informarea referitor la unii factori mai putin cunoscuti. Dintii frumosi la un caine reprezinta un motiv de mandrie pentru posesorul cainelui. Aceasta frumusete insa trebuie protejata si intretinuta.

In prezent aproape fiecare posesor de caine stie ca un caine are 42 dinti permanenti. Douazeci din acestia sunt pe maxilarul superior, 22 pe maxilarul inferior. Se cunoaste si clasificarea dintilor: incisivi, canini, premolari si molari, precum si admiterea lipsei unui premolar mic, insa nepermiterea lipsei oricarui alt dinte.
Unele cluburi nu atrag o atentie deosebita la ultimul dinte molar de pe maxilarul inferior, M3. Aceasta nu este prea corect, dar o sa ne intoarcem mai tarziu la acest subiect.

Sa incepem cu dintii de lapte.

Buna lor calitate nu este obligatorie, oricum acesti dinti vor cadea? insa nici sa nu atragi deloc atentia la acestia nu se poate. Mai sunt crescatori care nu stiu cum trebuie sa arate "setul complet" de dinti de lapte. Primii apar caninii, cate doi in fiecare maxilar. Dupa acestia, incisivii si premolarii. Deseori se intampla ca premolarii sa apara mai repede decat incisivii sau odata cu acestia.

Incisivii trebuie sa fie cate 6 in fiecare maxilar, iar la premolari exista anumite particularitati. Dintii de lapte nu au P1. Daca acesta totusi apare, este un viciu de dezvoltare ce inseamna ca dintele permanent nu va mai creste. Sunt interesante functiile si forma premolarilor de lapte. Deoarece puiul nu are molari, premolarii indeplinesc functiile molarilor, fiind astfel foarte importanti. De aceea sunt relativ mari si cu suprafata dezvoltata. P4, asa-numitul molar mare. Unii specialisti considera acest dinte ca fiind un molar, pentru ca este asemanator ca aspect si functii. Insa dupa forma de dezvoltare acest dinte nu este molar, adica arestructura unui dinte de lapte, si este fara indoiala un premolar. Sa ne intoarcem la numarul dintilor de lapte. Premolarii trebuie sa fie cate 6 in fiecare maxilar, adica in total 28 dinti de lapte, cate 14 in fiecare maxilar. Schimbarea dintilor incepe la 4 luni si trebuie sa se termine la 6 luni. Primii se schimba incisivii; observam ca acestia parca se micsoreaza si dispar. Radacinile acestor dinti se dizolva si servesc in calitate de material pentru constructia dintilor permanenti. Multi cred ca dintii de lapte nu au radacina. Incorect. Radacina exista, altfel dintii nu s-ar putea prinde in maxilar. Daca schimbarea dintilor nu are loc in mod corect si radacina dintelui nu se dizolva, aceasta poate fi vazuta cand veterinarul este nevoit s-o scoata. Schimbarea incorecta a dintilor poate aparea din mai multe cauze, incepand cu alimentatia incorecta pana la cauze genetice, si este cauza frecventa a alinierii incorecte a dintilor. Incisivii au o singura radacina si pot fi foarte usor mutati din loc de alti dinti de lapte inca puternici.

Multi specialisti considera ca dintii nealiniati uniform reprezinta o recomandare negativa a posesorului cainelui. Insa nu intotdeauna posesorul este de vina. In perioada schimbarii dentitiei aceasta trebuie urmarita foarte atent si in cazul in care ceva nu este in regula, este necesara interventia. Va puteti adresa unui crescator cu experienta sau unui veterinar, sau puteti chiar si singur, in cazurile mai putin dificile, sa incercati sa scoateti dintele. De cele mai multe ori este suficient de cateva ori pe zi sa miscati usor dintele cu degetul pe care ati pus un tifon steril. Acest lucru trebuie facut cu atentie, parca in joaca, ca puiul sa nu incerce sa se apere. Deseori dintele poate fi scos printr-o apasare in directia din maxilar inspre afara. Cel mai greu este efectuarea acestei operatiuni la canin. Desi acesta are o singura radacina, aceasta insa este foarte puternica si foarte adancprinsa in maxilar. Insa pozitionarea incorecta a caninilor se intampla foarte rar pentru ca caninul permanent este un dinte foarteputernic, care nu se va lasa usor intimidate. Totusi caninii dubli arata foarte inestetic asa ca trebuie depuse toate eforturile posibile pentru scoaterea caninului de lapte. In acest caz totusi exista si riscul deteriorarii dintelui permanent. Ideal ar fi schimbarea caninului sa aiba loc in mod natural, acesta o sa cada neaparat, desi poate foarte tarziu. Cele mai putine probleme sunt la premolarii mici, acestia pot fi usor scosi printr-o apasare minora din interior inspre exterior. Odata cu schimbarea dintilor apar si acei dinti permanenti care nu au existat in setul dintilor de lapte. Este vorba de molari si de P1, care in mod frecvent apare inca inainte de schimbarea dentitiei. Molarii de regula cresc fara dificultati si neobisnuit de repede. Deja s-a mentionat ca la anumite rase este permisa lipsa M3 in maxilarul inferior. Pararile insa sunt impartite. Ideal ar fi ca setul de dinti sa fie complet, aliniati drept. Una din cauzele nealinierii corecte a dintilor a fost descrisa mai sus. O alta cauza este cultivarea unui bot lung si ingust, unde, practic, arcada pentru incisive se reduce. Asupra importantei acestei probleme ne atrag atentia cercetarile veterinarilor. In acest caz se intampla ca unele perechi de incisivi se pozitioneaza in afara sirului de dinti. Aici se fac greseli iremediabile la bonitare , mai ales in cazul masculilor. Cainele cu astfel de dinti (excelent in alte privinte si cu un genotip bun) sunt clasati in categoria inferioara de reproducere, ceea ce practice ii exclude de la reproducere, desi exista premise reale ca in generatiile urmatoare, la o selectare corecta a partenerului, acest defect s[ fie remediat. La expozitii desigur nu potispune nimic daca arbitrul il avantajeaza pe cainele cu dintii correct aliniati. Rezultatul unei astfel de decizii nu are consecinte. Cu totul altceva este bonitarea. Aici arbitrul are o mare responsabilitate. Decizia trebuie sa fie luata foarte atent si trebuie prevenite dovezile neobiective, de exemplu filmele roentgen, sa tragi concluzii ca maxilarul este deformat (ceea ce se gaseste foarte rar). Au fost cazuri ca vreun mascul excelent sa nu fie folosit pentru reproducere anume din aceasta cauza, iar masculii cu dinti perfecti dar diverse defecte genetice sa fie utilizat. Defectele de muscatura sunt descalificatoare, si nu ne putem opune acestui lucru. Insa si aici trebuie sa fim foarte atenti.

Constructia specifica a oaselor faciale face ca aceste oase sa nu creasca uniform. In general se stie ca o muscautra defectuoasa se poate corecta in timpul schimbarii dentitiei in 50% din cazuri. Aici nu putem sa omitem un lucru interesant. Exista smecheri care vand profitabil ceea ce stiu. Acestia propun niste injectii care cica vor corecta dentitia si deseori intr-adevar aceasta se corecteaza. Insa nu datorita injectiilor. Daca corectarea nu apare explicatia lor este ca pagubitii nu s-au adresat la timp si defectul a fost prea mare deja. Nici un fel de injectii nu ajuta, nici masajul. Ce va poate ajuta este o hrana buna si bogata in minerale.

In continuare va fi vorba despre dintii permanenti.

Asadar dintii au crescut toti, frumosi, aliniati correct si suntem linistiti. Deja s-a mentionat ca la 6 luni toti dintii trebuiesa fie prezenti. Insa se intampla ca unul sa nu existe si trebuie sa aflam care-i cauza. De foarte multe ori dintele exista insa nu a reusit sa iasa desi se simte foarte bine prin piele. In acest caz pielea nu trebuie taiata pentru ca oricum o sa se regenereze, locul trebuie frecat cu un betisor care poate fi cumparat la farmacie. Aceasta operatiune nu este dureroasa si dintii vor iesi dupa cateva zile. In unele cazuri sub piele nu se simte nimic si atunci trebuie sa acceptam ca acest dinte nu va mai iesi. Trebuie sa fim atenti la inca o problema. Se poate intampla, destul de frecvent, ca dintii permanenti sa nu cada, sa persiste. De obicei acest lucru se intampla atunci cand dintele permanent nu s-a format. Radacina dintelui de lapte nu se dizolva (pentru ca nu este nevoie). Cel mai des este vorba de P2 si P3. Dintele de lapte persistent poate sa se mentina pana la 2-3 ani, si cainele reuseste sa mearga la cateva expozitii si examene. Peste tot acest caine apare cu dentitia completa. Si dintr-o data la o expozitie arbitrulobserva ca lipseste un dinte. Proprietarul, evident, prezinta descrierea de la concursurile precedente si el insusi este convins ca cainele si-a pierdut dintele ca urmare a unei traume. Din pacate nu este asa. Desigur cainele isi putea rupe dintele dar n u cu tot cu radacina. Chiar si veterinarului ii trebuie sa depuna efort considerabil ca sa poata scoate dintele unui caine. In acest caz poate fi vorba doar de pierderea dintelui de lapte persistent. Arbitrul care arbitreaza clasa campionilor si nu se uita la dinti, face o mare greseala. Asa apar campioni cu dentitie incompleta. Cu toate consecintele pe care le aduce acest titlu. Spre final cateva cuvinte despre ingrijirea dintilor. Parerile specialistilor sunt impartite. Unii dintre ei sunt impotriva curatarii mecanice a dintilor. Altii sunt PRO. Daca nu ar fi necesar nu ar exista atatia caini cu "tartru" pe dinti.

Trebuie sa tinem cont ca nu toti proprietarii de caini le dau cainilor sai hrana cu suficiente substante minerale, nu le dau biscuiti pentru caini sau oase adecvate. Nu orice caine va roade morcovi sau mere. Asadar dintii trebuie curatati in fiecare saptamana. Instrumentele sunt simple: perie de dinti pentru copii, perii careia sunt taiati la jumatate din lungime si o pasta de dinti buna, care nu face spuma si care dizolva bine acumularile de pe dinti, din care ulterior se formeaza tartrul dentar. Tartrul format trebuie inlaturat regulat la veterinar. Doar in asa mod pot fi pastrati dintii cainelui pana la batranete. Orice deteriorare a dintelui, ruperea unuei bucati de dinte, trebuie tratata de catre specialist. Dintii cainelui trebuie protejati: nu aruncati cainelui pietre sau alte obiecte prea dure.



Defecte ale danturii - Arbitraj la expozitii si selectii

Korklasse 1
Clasa selectie 1

- "Excelent ales"
Muscatura completa corecta,
Pozitie a dintilor fara goluri
Fara dinti dubli.

- "Excelent"
Muscatura completa corecta
Posibil premolar 1 dublu

Körklasse 2
Clasa selectie 2

- "Foarte Bun"
La lipsa de:
1 premolar 1 sau
1 incisiv

- "Bun"
La lipsa de:
2 Premolari 1 sau
1 Premolar 1 + 1 incisiv sau
1 Premolar 2

Nepotrivit pt. selectie

- "Bun"
La lipsa de:
1 Premolar 3 sau
2 incisivi sau
1 Premolar 2 + 1 incisiv sau
1 Premolar 2 + 1 Premolar 1
2 Premolari 2

- "Nesatisfacator" si interzicere de reproducere
La lipsa de:
1 Premolar 3 + 1 alt dinte sau
1 Canin sau
1 Molar 1 sau
1 Molar 2 sau
in total 3 dinti si mai multi.Caini Ciobanesc German
Din dragoste pentru Ciobanescul German -

Tipuri de hrana


La baza sanatatii, longevitatii si formei fizice bune a cainelui este alimentatia echilibrata si de calitate. Tipul de alimentatie trebuie sa corespunda nevoilor individuale a organismului si sa difere in functie de etapa ciclului de viata - perioada de crestere, caine adult, perioada de imbatranire - si particularitatile starii fiziologice (lipsa activitatii fizice, incarcare ridicata, sarcina, etc.).

Ce fel de alimentatie e preferabila?

Incepem cu una din problemele la care nu au ajuns inca la o intelegere veterinarii, crescatorii si posesorii de caini - ce-i mai bine? hrana uscata (industriala) sau hrana "naturala"? La aceasta intrebare nu se poate raspunde, de aceea in acest articol vor fi analizate particularitatile alimentatiei atat cu hrana uscata, cat si hrana naturala.

Hrana uscata.

Hrana uscata are unul din avantajele incontestabile - compozitia acesteia este echilibrata tinand cont de particularitatile de varsta si fiziologice ale cainelui, necesita doar cateva minute pe zi. Mancare nu se strica in conditiile depozitarii, poate fi luata la pachet in cazul unui drum lung.
Trebuie sa stim ca toate tipurile de hrana se impart in trei categorii - clasa super premium, clasa premium, si clasa econom. Diferenta intre acestea nu este doar la pret, ci si la compozitie, respectiv calitate.
Hrana din clasa econom este fabricata din materie prima de calitate joasa - in principal din derivate cu adaugarea de cereale de calitate inferioara si soia. In cazul alimentatiei cu hrana uscata din clasa econom in organismul animalului apare un deficit de diferite vitamine si aminoacizi, ceea ce poate duce la disfunctii ale metabolismului, dereglari ale digestiei, alergie si alte probleme de sanatate. Consistenta si capacitatea de a fi asimilata a hranei nu este mare, si astfel consumul lor este mai mare, decat a tipurilor din clasa premium si super premium. Valoarea energetica - in jur de 250-300 kcal/100g. La hrana din clasa econom se refera urmatoarele tipuri (Atentie! In acest articol, clasa este atribuita tipului de hrana conform declaratiilor companiilor producatoare): Baron (Finlanda), Chappi, Purina Dog Chow (SUA) si altele.
La fabricare hranei din tipul premium se utilizeaza produse de o calitate mai buna. Sursa principala de proteine si produsele din carne. Valoarea energetica - aproximativ 300 - 350 kcal/100 g. Aici pot fi incluse Bewi-Dog (Germania), Chicopee (Canada), Dr.Alder’s (Germania), Happy Dog (Germania), Pedigree (Rusia) , Pro Pac (SUA).
Clasa super premium se deosebeste printr-o mai mare conformare la cerinte: compozitia ideal echilibrata, valoare nutritiva si biologica ridicata, capacitate mare de asimilare. Compozitia acestei categorii de hrana tine cont de etapa din viata, dimensiunea incarcarii fizice, masa corporala si starea de sanatate a animalului. Valoarea energetica - 350 - 450 kcal/100 g. Multe firme specializate pe fabricarea de hrana de categoria super premium au surse proprii de materie prima (ferme, campuri cu cereale, etc). Cele mai raspandite sunt: Hill’s (SUA), Royal Canin (Franta), Nutro (SUA), Eukanuba (SUA), Eagle Pack (SUA), Purina Proplan (SUA), Diamond (SUA), Genesis (Canada) si altele. La Royal Canin nu demult a aparut hrana special elaborata pentru ciobanesti germani adulti - GERMAN SHEPHERD 24. Dupa afirmatiile producatorului, acest produs tine cont de o serie de particularitati specifice Ciobanestilor Germani: protejeaza oasele si articulatiile, mentine sistemele imunitar si digestiv, starea buna a parului si a pielii.
Este important sa hraniti cainele cu acel tip de hrana, care sa corespunda varstei si starii fiziologice a acestuia. Daca va este greu sa alegeti tipul de hrana, consultati un veterinar sau crescator cu experienta. Fiti atent la termenul de valabilitate indicat pe ambalaj.
Mancarea poate fi data atat in stare uscata, cat si inmuiata (cu apa! Nici intr-un caz cu supa de carne sau lapte, etc.). In orice caz cainele trebuie sa aiba tot timpul la dispozitie un vas cu apa.

Alimentatia "naturala"

Aceasta varianta are atat avantajele sale, cat si dezavantaje. Avantajul principal consta in valoarea incontestabila a substantelor nutritive, care se gasesc in produsele naturale. Dezavantajul - necesita mult timp, dificultate in echilibrarea alimentatiei.
In ratia cainelui trebuie neaparat sa intre urmatoarele produse:
Carne - produsul principal in alimentatia cainelui, sursa de proteine cu valoare nutritiva ridicata. In alimentatia cainelui, care primeste doar hrana naturala, aceasta trebuie sa fie de nu mai putin de 30% din volumul total al mancarii. Carnea poate fi de: vita (preferabil), manzat, miel (care nu este grasa) cu exceptia carnii de porc. Carnea trebuie neaparat sa fie proaspata, preferabil taiata in bucatele (carnea tocata nu este recomandata, pentru ca se asimileaza mai greu). Pentru cainele adult pot fi utilizate si derivatele din carne fierte - stomac, inima, ficat, plamani.
Oasele nu reprezinta o hrana pentru animale, insa pot fi folosite la prepararea supelor. Incepand cu 2 luni, catelul poate primi os de vita mare - rozandu-l catelul isi antreneaza musculatura maxilarelor si curata dintii de tartru, si, desigur o ss primeasca o mare placere de la procesul respectiv Nici intr-un caz sa nu dati oase tubulare - aschiile provenite de la acestea pot rani grav intestinele. Oasele fierte pot duce la constipatie.
Pestele - sursa valoroasa de proteine si substante minerale. Pestele oceanic se da crud, curatat in prealabil de oase si taiat bucati (pentru catelusi, la canii adulti poate fi dat intreg, cu tot cu oase). Pestele poate fi dat 1 - 2 ori pe saptamana in loc de carne (portia de peste la greutate trebuie sa fie de 1,5 - 2 ori mai mare decat cea de carne, deoarece valoare nutritiva a pestelui este mai mica decat cea a carnii). Pestele de rau este permis doar fiert (multi pesti de apa dulce sunt purtatori de viermi). Atentie! Unele tipuri de pesti oceanici sau de apa dulce contin un ferment care distruge vitamina B1!
Oua - produs cu valoare nutritiva ridicata, insa albusul crud se asimileaza greu, si contine o substanta care distruge vitamina H - asa ca oul e mai bine sa fie fiert, sau doar galbenusul crud (in combinatie cu alte produse). Nu se recomanda a se da mai des de 1-2 ori pe saptamana.
Lactate - branza de vaci, chefir, iaurt etc. sunt utile pentru canii de orice varsta. Pe primul loc se situeaza branza de vaci, fiind sursa principala de calciu usor asimilabil si proteina valoroasa. Laptele integral este mai bine sa fie exclus din ratia cainilor adulti - nu se asimileaza in organism si provoaca dereglari ale stomacului.
Cereale - orez, ovaz trebuie sa intre in alimentatia cainelui in cantitati mici.
Painea - in cantitati mici sub forma de paine uscata, preferabil din faina de secara sau graham.
Legume - morcov, varza dovleac, dovlecei si alte legume sunt folositoare - se dau rase sau taiate marunt, pot fi combinate cu smantana. Verdeata cruda - patrunjel, salata, marar, ceapa verde - continut bogat de vitamine..
Fructe - de obicei de dau in cantitati mici in calitate de desert.
In cazul alimentatiei naturale, in ratia cainelui trebuie sa intre neaparat Vitamine si Minerale separat..
Produsele care nu sunt preferabile in alimentatia canilor: fainoase (paste, paine din aluat de cozonac), cartofi (practic nu este asimilat in organism), mazare, fasole, dulciuri, produse sarate sau otetite, mezeluri, oase tubulare. In mancare nu se adauga condimente (piper, frunza de dafin, etc).
Daca decideti sa treceti cainele de la alimentatia "naturala" la hrana uscata , faceti-o treptat, in decursul a 1-2 saptamani.

Alimentatia combinata.

Multi posesori de caini utilizeaza tipul de alimentatie combinat, combinand produsele naturale cu hrana industriala, desi producatorii de hrana industriala considera acest lucru inadmisibil. Intr-o astfel de varianta de alimentatie se poate face in felul urmator: dimineata - mancare uscata, seara - carne cu legume sau branza de vaci. In acest caz portia de hrana uscata si respectiv cea naturala) se reduc pana la jumatatea normei zilnice. Tipul combinat de alimentatie poate fi aplicat numai in cazul in care ii dati cainelui hrana uscata de calitate superioara. si controlati neaparat procesul de digestie la caine!

Reguli principale:
1. Cainele trebuie hranit la ore fixe. Tot ce nu a fost mancat in decursul a 20 minute este luat din fata cainelui.
2. Daca alimentatia cainelui este naturala, mancarea trebuie sa fie:
a) de temperatura camerei, nici intr-un caz rece sau fierbinte.
b) proaspata
c) consistenta (mancarea lichida nu este compatibila cu particularitatile gastro-intestinale ale cainelui)
3. In cazul hranei industriale - urmati intotdeauna indicatiile de pe ambalaj.
4. Cainele trebuie sa aiba tot timpul acces la vasul cu apa, indiferent de tipul de alimentatie aplicat.Caini Ciobanesc German


Hranirea cainelui


Consumul de hrana este in primul rand un fenomen biologic, care pentru caine reprezinta momentul cel mai important dintre evenimentele zilei si este recomandabil sa-l respectam. Aceasta presupune crearea unor reflexe conditionate, care, pe de o parte vor evita stresul animalului si pe de alta parte va permite cainelui sa fie linistit intre mese. Atat locul cat si ora, se vor respecta dupa un program bine stabilit, iar in functie de varsta si starea de sanatate a cainelui, se vor administra 1-6 tainuri pe zi.
Orice schimbare a regimului alimentar trebuie sa fie progresiva si sa se intinda pe o durata de 2-3 saptamani, cand se petrece la intarcare, pentru a evita criza de intarcare, si de 7 zile, cand se petrece la tineret sau adult.

Odata obisnuit cu orele de masa, cainele nu va mai primi nimic in afara acestor ore, deoarece in caz contrar el va deveni un cersetor, obicei urat si daunator, la care se adauga solicitarea stomacului la numeroase secretii gastrice.
Administrarea hranei se va face in mod regulat, la aceleasi ore, si moderat, pentru a nu incarca inutil tubul digestiv. Stabilirea orelor de masa se va face in functie de programul nostru, dar se va tine cont si de activitatea cainelui. Astfel, pentru cainele folosit pentru paza, care trebuie sa fie activ mai ales noaptea, vom evita administrarea unei mese abundente seara, care il va face somnolent, molatec, precum si mai putin receptiv la ceea ce se intampla in jurul lui. In astfel de situatii, vom fixa cele doua tainuri dimineata si la pranz si niciodata seara.

Cantitatea de hrana se va stabili in toate cazurile in functie de greutate, sex, stare fiziologica, anotimp si activitatea depusa, controland periodic greutatea cainelui nostru, pentru a corecta ratia in functie de starea lui la un moment dat si a preveni obezitatea.

Hranirea cainelui se va face in vase speciale, de preferinta din inox sau plastic, care pe langa faptul ca se pot spala si dezinfecta usor, sunt si rezistente.
Apa trebuie sa fie asigurata permanent, curata, rece si schimbata la intervale cat mai scurte. Obisnuit, cainele este hranit de catre o singura persoana, mereu aceeasi si numai in cazuri extreme se va ocupa si altcineva.
Carnea de porc se va administra cu multa rezerva, deoarece pe langa transmiterea unor viroze sau parazitoze, are si o influenta negativa asupra pielii si parului.

Pentru a elimina din comportamentul cainelui capriciile si mofturile pentru unele componente alimentare, dar si pentru a favoriza eliminarea din organism a unor reziduuri si toxine, nu este lipsit de interes ca o data pe saptamana sa nu hranim cainele, introducand asa numitul post negru.

Cainele, fiind un animal voluntar si lacom, este bine sa fie controlat sub raportul consumului alimentar, deoarece in caz contrar se poate ingrasa, poate deveni obez, fiind dizgratios si lenes, predispus la aceleasi boli ca in cazul oamenilor grasi.

Toate aceste recomandari nu au decat o valoare orientativa, menita a fi adoptata diferentiat, in functie de individ, de propriile lui reactii fata de apetit, evolutia greutatii, integritatea parului si functionalitatea pielii, comportamentul si raspunsul la hrana administrata.Caini Ciobanesc German


Regulament Expozitional CNCG





Clubul National de Ciobănesc German, urmărind cultivarea si dezvoltarea manifestărilor publice specializate a elaborat prezentul Regulament Expozitional.

Cap. I.Definiţii si competente.

Art.1. Expoziţiile pot fi:

- locale
- zonale
- speciale pentru rasa ciobănesc german.
- organizate în colaborare cu ACh R,
- naţionale

Art.2. Expoziţiile locale sunt organizate de CL, mandatate în acest sens de către CNCG, dar numai la propunerea CZ de care apartin, preluând întreaga responsabilitate.
Data cxpozitională se discută la nivelul CZ si se înaintează la CNCG spre aprobare.
Desemnarea arbitrilor cade în competenta CZ care va da curs pe cât posibil solicitărilor locale. CL împreună cu CZ suni direct răspunzătoare pentru desfăşurarea expoziţiei, în acest sens ele trebuie sa asigure minim doua ringuri pentru arbitrarea câinilor pe cele două sexe, organizarea paradei canine comune pe clase si decernarea ulterioara a premiilor.

Art.3. Expoziţiile zonale. CZ sunt obligate în fiecare an să organizeze o expoziţie de zonaă. Ele pot mandata, cu acordul prealabil al acestuia, un CL sa organizeze expoziţia, dar ca va avea amploarea si caracteristicile unei expoziţii zonale. Data expozitională va fi stabilită de CZ si aprobată în calendar de către CNCG

Art4. Expoziţiile speciale pentru ciobănesc german, sunt secţiuni ale unor expoziţii multirasă organizate de A.Ch.R ele respectând atât prevederile AClrR. cAt si prevederile CNCG. La aceste expoziţii, arbitrii care oficiază în ringurile de ciobănesc german, trebuie sa fie recunoscuţi atât de A.Ch.R. cât si de CNCG. Organizarea pentru acest gen de expoziţii se discută în prealabil si cade în competenta celui hotărâi de comun acord.

Art.5. Expoziţiile naţionale sunt organizate anual de catre CNCG care poate mandata., cu acordul acestuia, un CZ. cu organizarea totală sau parţiala. Termenul expozitional se hotărăşte de catre CNCG. Desemnarea arbitrilor se face de către CNCG.
Toate datele cxpozitionale, locurile si arbitri, se înaintează la CNCG până la 30 septembrie ac. pentru anul viitor, aşa încât ele să poată fi discutate, aprobate si publicate în numărul 12 al revistei.

Cap. II. Organizarea expoziţiilor

Art.6. Catalogul expozitional este obligatoriu indiferent de tipul si amploarea expoziţiei în catalog sunt trecuţi toti câinii, pentru care s-a solicitat înscriere si urmează a se prezenta la expoziţie, cu:
- nume.
- număr act de origine.
- număr tatuaj.
- data naşterii.
- părinţii,
- numele si domiciliul crescătorului,
- numele si domiciliul proprietarului

Art. 7. Înscrierile în catalog nu se fac decât pentru:
- câinii care poseda acte eliberate de către CNCG, sau de către o alta organizaţie recunoscută WUSV.
- câini ce au depăşit vârsta de 9 luni,
- câini perfect sănătoşi, atestaţi în acest sens.
- câini ce nu au interdicţie la reproducţie.
- câini ce nu sunt proprietatea unor persoane ce au interdicţie de participare la expoziţii.

Art.8. Împărtirea pe clase
- clasa pui 9-12 luni.
- clasa juniori 12-18 luni.
- clasa tineret 18-24 luni,
- clasa munca peste 24 luni-6 ani.
- clasa veterani peste 6 ani.
- clasa grupă de selecţie.
Pentru stimularea creşterii, se pot înscrie si arbitra, fără valoare ulterioara, câini în clasa pui. Aceste înscrieri se pot face numai în expoziţiile locale sau zonale.
Pentru înscrierea în clasa muncă, trebuie prezentată dovada absolvirii examenului de muncă SCH l sau echivalent.

Grupa de selecţie este compusa din 3 până la 6 exemplare ale aceleaşi crescătorii, care au fost prezentate la minim o expoziţie si au primit minim calificativul BINE. Criteriile de apreciere ale unei grupe de selecţie vizează uniformitatea calităţii exemplarelor din părinţi diferiţi. Pentru câinii ce au trecut de sase ani este posibila participarea la clasa veterani unde nu se face nici o apreciere, dar se face o ierarhizare a exemplarelor prezente in ring.

Art.9 Aprecieri
Funcţie de valoarea câinilor din clasa pui se pot acorda:
- foarte promiţător
pentru exemplarele ce corespund în totalitate standardului sau au abateri anatomice minune.
- promiţător
pentru exemplarele ce corespund standardului dar in evoluţie prezintă abateri uşor observabile
- mai puţin promiţător
pentru exemplarele ce prezintă abateri grave de la standard si prezintă si lipsuri mari în vederea procesului de lucru.
Aprecierile nu sunt evaluări
.
Art.10. Evaluări
La expoziţii pot fi acordate următoarele calificative, ce au calitatea de evaluări:
- EXCELENT câinilor din clasa muncă ce corespund standardului rasei, răspund cu stricteţe unor criterii ce le relevă anumite calităţi; sunt siguri pe ei, nu reactionează la zgomotul pistolului, au "A" pe pedigree.
Premolari l dubli sunt admişi

- FOARTE BUN este calificativul maxim la clasele juniori si tineret. Câinii de la aceste clase care obţin acest calificativ corespund standardului în aceeaşi
proporţie ca cei care obţin excelent la clasa munca. Pot obţine acest calificativ si câinii care au abateri de +/- l cm. sau cu un premolar lipsa, sau cu un canin lipsa

- BUN este calificativul acordat exemplarelor ce corespund standardului în general, dar au abateri sesizabile. Lipsa a 2 premolari sau a unui premolar l si a unui canin, sau lipsa unui premolar 2 si a unui premolar 3, sau lipsa a 2 canini, sau lipsa unui premolar l si a unui premolar 2, sau lipsa a 2 prcmolan 2 sunt admise.

- SATISFĂCĂTOR este calificativul ce se
acorda exemplarelor care în ziua expoziţiei se dovedesc sensibile la focul de arma. sau au abateri ce nu permit un calificativ superior.

- NESATISFĂCĂTOR se acorda exemplarelor ce se sperie la focul de arma si au si abateri grave de la standard.

- EXCELENT RECOMANDAT se acorda numai în cadrul expoziţiei naţionale si trebuie să respecte urmatoarele condiţii:

1. se acordă numai în clasa muncă.
2. se acorda numai câinilor ce posedă certificat de selecţie clasa l. cu dentitie completă si certificat de munca minim cu SchH2.
3. câinii care candidează pentru al doilea an la acest calificativ, trebuie să aibă SchH3.
Evaluarea poate atrage după sine imposibilitatea obţinerii dreptului de reproducere. Cauzele exterioare ce duc la deteriorarea aspectului animalelor (pierderea unor dinţi) rămân fără consecinţe asupra evaluării exemplarului.
Premisa pentru aceasta este existenta dovezii radiologice. înregistrarea dovezii se poate face numai în una din următoarele situaţii:

- Dovada unei dentitii complete, sănătoase si puternice si a unei muşcaturi foarfecă, fără abateri ale punţii caninilor, atestata printr-un arbitraj la o expoziţie, atunci când exemplarul avea minim 12 luni.
- Prezentarea unui certificat de selecţie provizorie în care s-a înregistrat starea dentitiei si a musculaturii.
- Prezentarea unei radiografii însoţita de atestarea unui medic veterinar, stomatolog canin, recunoscut de CNCG.

Cap.III. Alte reglementari
1. Pentru exemplarele înscrise dar neprezentate la expoziţie, se va plăti taxa întreagă.
2. Exemplarele care sunt prezentate pentru evaluare si sunt retrase în. timpul acesteia, fără acordul oficial al arbitrului, primesc calificativul nesatisfăcător si interdicţia de participare la competiţii, pe o perioadă de 6 luni
Calificativul nesatisfăcător, atrage după sine si retragerea dreptului de reproducere.
3. Decizia din expoziţie este definitivă. Ea nu poate fi supusă contestaţiei.
4 Expozantul este obligat la veridicitatea declaraţiilor. încercarea de fraudă se sancţionează drastic mergând până la pierderea parteneriatulut
5. Expozantul este obligat sa aibe în permanentă un comportament sportiv. Abaterile duc la descalificarea câinelui său.
6 Încercarea de frauda sau de intervenţie asupra aspectului exterior al câinelui, se soldează cu sancţiuni de interzicere a dreptului de participare la expoziţii pe o perioadă de minim 6 luni si interzicerea unor drepturi.
Membrii care cunosc semenea situaţii si nu le dezvăluie, sunt supuşi aceloraşi sancţiuni.
8. Nu este permisa prezentarea în expoziţie a câinilor ce aparţin sub o forma sau alta arbitrului, sau se află în îngrijirea rudelor acestuia.
9. Prezentarea în ring a câinelui se face fără un ajutor substanţial, in starea lui naturală.
10 Nu este permisa pentru chemarea câinilor în ring. folosirea mijloacelor acustice gen static de amplificare încălcarea acestor prevederi se soldează cu sancţiuni pentru organizatori.
11. Prezentarea câinelui se face în lesă si zgarda de prezentare. Este interzisă folosirea de către conducător a zgărzilor de forţa, a mânecilor protectoare, pistoalelor, cravaselor etc. Folosirea acestora duce inevitabil la descalificarea câinelui.
Toate expoziţiile au loc numai în perioada l martie - 30 noiembrie.
Pagini: 1 2
Pagini: 1 2


Comentarii album • 5
mihai77 26 martie 2014  
Frumoasa
  Raportează
Florin86 6 noiembrie 2013  
frumos
  Raportează
sopinceanc 25 iulie 2013  
ooooo,,,, ce descriere,,, nu se mai termina,,,, ciobanescul german e f frumos,,, sa va traiasca,,,
  Raportează
danutzsatinet 21 ianuarie 2012  
superb
  Raportează
DanBypass 22 septembrie 2011  
OOOOOO , ASA DA , SA-TI TRAIASCA FETITA .
DACA MAI AI NEVOIE DE 5-6 BUC.(mai mici ...)
astept sa ma contactezi :):):):):)
  Raportează
Către: bodegaru

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.